Pentru minte, inima si nu numai

[mQQm]

Pornind de la ce scriau Sorana, Nicoleta, Doina, pe subiectul  "Sa ne cunoastem"  legat de "de ce ti-e frica nu scapi" si despre modul cum fricile si modul cum gandim ne influenteaza in mod determinant, mi-am amintit ca am citit la un moment dat asta:
 
„Orice lucru caruia ii dam atentie creste si devine realitatea noastra. Daca ne concentram atentia asupra starilor proaste pe care le avem, vom ajunge sa ne simtim asa tot timpul.

 Sa nu negam sentimentele negative pe care le avem. Sa le acceptam ca facand parte din viata, dar sa incercam sa intelegem ce se petrece cu noi pentru ca orice problema nerezolvata poate avea manifestari somatice. Suntem oameni cu momente bune si rele. Si cu capacitatea de a invata lectii pretioase din momentele rele carora trebuie sa le facem fata.

 Sa cultivam o atitudine pozitiva. Uneori nu putem controla situatiile prin care trecem, dar putem controla atitudinea cu care tratam situatia.O idee care apare foarte des in cartile  de inteligenta emotionala este ca viata este formata 10 % din ceea ce ni se intampla si 90% din atitudinea noastra fata de ce ni se intampla."
 In orice situatie, sa fim constienti de faptul ca gandurile sunt o forma de energie. Gandurile negative perpetueaza starile negative iar energia noastra negativa atrage si mai multe situatii negative. Gandurile pozitive schimba situatii. Cand schimbam modul in care privim lucrurile, lucrurile pe care le privim se schimba.

E de dorit sa cultivam gandirea nelimitata si un stil de viata bazat pe motivare si energie pozitiva. Uneori starile noastre proaste sunt legate de faptul ca nu putem vedea dincolo de situatia prezenta. Nu intelegem de ce ni se intampla un anumit lucru, ni se pare ca stam pe loc de foarte mult timp si viata nu se misca in nici o directie, nimic bun nu se intampla, s.a.m.d

Starile noastre sunt cauzate de ganduri. Putem face un experiment pe parcursul unei zile: sa urmarim starile pe care le avem si gandurile care stau la baza lor. Intotdeauna vom observa o conexiune care nu poate fi distrusa, dar poate fi folosita in avantajul nostru: trebuie sa gandim sanatos ca sa avem in permanenta o stare buna. Acest lucru nu se va intampla maine. Specialistii spun ca avem in jur de 45.000 de ganduri pe zi. Ne va trebui multa rabdare sa transformam toate aceste ganduri in ganduri in intregime pozitive. Important e ca stim ce avem de facut si sa stim astfel ca inteligenta emotionala este cheia spre o viata mai fericita si mai implinita din toate punctele de vedere."

[sorana]

Salut cele scrise de tine. Ai perfecta dreptate. Eu am suferit ani buni dua ce s-a nascut Sabina de spaima ca as putea-o pierde. Inca nu reusesc sa ma controlez total in aceasta privinta. Si incerc sa-mi explic de la ce a pornit... Dar stiu ca am lesinat cand i-am vazut linia vietii intrerupta in palma. Ma uitam la ea, o vedeam fericita, zambeam un moment, imi aduceam aminte in secunda imediat urmatoare si ma intristam. Nu puteam sa ma bucur, efectiv. Acum sunt mai bine, dar inca lupt cu propriile mele angoase.

[mQQm]

  

Fricile si angoasele noastre sunt piedici pe care le punem copiilor nostri.

"Copilaria si falsele credinte      
Cu totii ne-am nascut perfecti. Ne dam seama de acest lucru numai privind un copil. Copii au incredere, sunt iubitori si curajosi. Ei nu au lipsa de incredere, temeri sau sentimente de ura. Ei ne dezvaluie fiecaruia din noi adevarata natura, care este fericirea. Oamenii maturi sunt nefericiti si tulburati de tot felul de probleme. Cum ne-am pierdut starea naturala de fericire? De unde ne vine pesimismul? De unde provine atata negativism in lume? Ce s-a intamplat cu noi?


Desi nu este adevarat pentru toata lumea, multi dintre noi am avut o copilarie nu tocmai perfecta.  Cei care ne-au crescut ne-au modelat mintea cu parerile lor: “Esti un copil neascultator. Nu poti sa faci nimic cum trebuie. Esti prost. Esti incorigibil. Ma enervezi.”


In fiecare zi, eram scufundati intr-o mare de ganduri negative din partea parintilor. Pentru copiii intre 3 si 5 ani, parintii sunt ca niste zei. De aceea, ei accepta tot ce le spun parintii. La o varsta atat de frageda, le lipseste gandirea critica. Astfel, daca mama si tata ii spun copilului ca e prost sau rau el crede ca e adevarat.


Asa ca cei mici incep sa accepte opiniile negative ale celor din jur. Iar parerile celor din jur devin propriile lor pareri. Opiniile se cristalizeaza si devin credinte, iar copilul va crede: “ Sunt prost, nu merit nimic bun si mi-e frica de oameni.” Au uitat de starea inocenta de perfectiune. Acum se identifica cu o imagine falsa despre Sine. Este de mirare atunci de ce copiii se tem sa zboare catre visele lor?




Sinele fals este filtrul prin care copilul vede lumea. Asta devine atiudinea lui. Desi candva erau liberi, acum ei traiesc intr-o lume a limitarilor. Incarcati cu neincrederea in propria persoana, ei nu pot merge prea departe.In momentul in care copiii cred ca nu merita nimic bun in viata, ce vor face? Vor incepe sa construiasca ziduri, sa ascunda faptul ca nu sunt vrednici. Iar zidurile construite tin departe si bunele intentii si bunatatea oamenilor care incearca sa-i ajute.



Purtam masti pentru ca ne e rusine sa expunem oamenilor cat de putin “merituosi” suntem. Insa pentru acea masca platim un pret mare. De cate ori o purtam, ne fracturam pe noi insine. Ne impartim in doua personalitati: persoana care credem ca suntem si persoana care pretindem ca suntem. Ne abandonam integritatea si abandonam orice speranta de a fi onesti cu noi insine. Aceasta lipsa de integritate ne determina sa experimentam rusinea si vinovatia.


Asadar, ce lectii avem de invatat de aici?



In primul rand, sa intelegem impactul criticii si al negativismului asupra copiilor. Unii oameni nu reusesc sa depaseasca niciodata acest negativism impus de parinti. De aceea, trebuie sa ne inconjuram copiii cu dragoste. Bagajul pe care il purtam fiecare din noi poate sa ne faca sarcina dificila, dar de dragul copiilor nostri trebuie sa ne ridicam deasupra slabiciunilor noastre si sa le dam increderea care noua ne lipseste. Putem face asta recunoscandu-le valoarea si amintindu-le in fiecare zi ca sunt valorosi.



In al doilea rand, cand ceilalti te trateaza cu lipsa de respect, aminteste-ti ca sursa rautatii lor este imaginea proasta despre ei insisi. Si ei au nevoie de intelegere si compasiune. Asadar, nu ii face si tu sa sufere mai mult. Usureaza-le calea, iertandu-i.Incepe procesul de vindecare si de autovindecare prin puterea iertarii.


In al treilea rand, si cel mai important lucru este: vindeca-te pe tine insuti. Nu numai pentru tine, ci pentru intreaga lume. Lumea are nevoie ca tu sa imprastii fericire in jur. Iar tu vei gasi aceasta fericire intorcandu-te la adevaratul sine.

Cand erai copil, acceptai cu usurinta opiniile altora. Dar acum esti adult, poti sa pui sub semnul intrebarii opiniile negative ale celorlalti si sa demonstrezi ca nu sunt corecte. Fa pasi mici, incet incet. Fa ceea ce voiai sa faci si iti era frica. Creste-ti increderea. Fii fericit. Renunta la bagajul greu care a devenit parte din tine. Descopera-ti adevaratul tau sine, eliberand toate credintele false. Niciodata nu e prea tarziu sa incepi sa-ti explorezi adevaratul tau potential. Iata o povestioara care ilustreaza tot ce am evidentiat in acest articol:

" Discipolul il intreaba pe maestrul sau:

- Ce ma impiedica sa fiu fericit?- Frica, spune maestrul. - Care este cauza fricii mele? - Credintele false.

- Ce fel de credinte false? - Credinta ca florile frumos mirositoare care te inconjoara sunt serpi otravitori.

- Cum pot alunga falsele credinte? - Deschizandu-ti ochii si vazand. - Ce? - Ca nu este nici macar un sarpe in jur.”

[mQQm]

                                                            Secretul fericirii
 
Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.

Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit.

Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:
"-Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?"

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:
"-Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent."

În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:



Să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

Să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

Să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit.

Nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă calităţile sale.

Nu ceea ce ne fac oamenii si situatiile de viata reprezinta marele chin al nostru. Ci decizia noastra de a ne crea acest chin, ca reactie la oamenii si situatiile de viata care ne tulbura.

Putem blama viata pentru ca ne trimite incercari, insa aceste incercari sunt doar o oglinda a lipsei de incredere in noi si in puterile noastre, pe care o manifestam continuu

A-ti castiga independenta inseamna a te elibera de nevoia ca ceilalti sa te valideze pentru ceeea ce esti.
Sa te intelegi pe tine insuti, fara sa simti nevoia sa fii inteles de ceilalti si sa cauti sa-i intelegi tu pe ei.

[mQQm]

Un om gasi intr-o buna zi un ou de vultur si-l puse in hambarul gainilor.
Astfel vulturul isi facu aparitia si  crescu impreuna cu pasaretul de curte.
Toata viata sa vulturul facu ceea ce faceau gainile, crezand ca e o gaina.
Scurma pamantul dupa viermi si insecte.
Cloncanea si cotcodacea cat e ziua de lunga.
Si chiar isi intindea aripile si zbura prêt de cateva picioare in aer.
Trecura anii si vulturul ajunse foarte batran.
Intr-o zi vazu pe cerul fara nori o pasare magnifica zburand deasupra sa.
Plutea cu o maiestate gratioasa printre curentii puternici de aer abia batand din aripile sale aurii si puternice.
Batranul vultur se uita in sus cu respect”Ce e asta?”a intrebat.
“Este vulturul, regele pasarilor” i-a raspuns o gaina din preajma.
“El apartine cerului.  Noi apartinem pamantului -- suntem gaini.”
In acest fel vulturul trai si muri ca o gaina, pentru ca asta a crezut el ca este.

                                                                                       
                                                                                           Song of the Bird – Anthony de Mello

[mQQm]

http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatii/Jacques-salome/Nevoile-relationale-prima-parte-articol-1315.html

http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatii/Jacques-salome/Nevoile-relationale-partea-a-doua-articol-1316.html

[mQQm]

http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Psihologie/Video-meditatii-pentru-parinti/Video-meditatii-pentru-parinti/Fricile-copiilor-articol-1337.html

http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Video-meditatii/Jacques-salome/Copiii-care-nu-vorbesc-articol-1326.html

http://www.itsybitsy.ro/Articole/Lumea-parintilor/Psihologie/Meditatii-pentru-parinti/Cu-adriana-titieni-si-jacques-salome-articol-1287.html

[mQQm]

Va recomand o carte de acelasi Jacques Salome care in opinia mea ar trebui citita de toti parintii. De dragul copiilor.

http://www.4shared.com/get/tBaUpmNc/Salome_Jacques_-_Mami_tati_ma_.html

[mQQm]

Sunt parinte
Cum ii formezi copilului stima de sine

 Multe din lucrurile care ni se intampla in viata au legatura cu respectul de sine si cu increderea pe care o avem in noi insine. Un copil iubit, pretuit, apreciat si educat corect va avea o imagine pozitiva despre sine si va deveni un adult increzator in fortele proprii, capabil sa faca fata oricarei provocari ale vietii.


Interviu cu psihologul Cristina Trepcea, realizat in cadrul emisiunii "Meditatii pentru parinti", cu Adriana Titieni

A: Ce inseamna respectul de sine, stima de sine, autovalorizarea?

C: Respectul de sine reprezinta sentimentul si convingerea ca sunt capabil si ca merit sa fiu iubit. Daca eu simt ca sunt "iubibil", inseamna ca eu pot sa am in jurul meu oameni care sa ma pretuiasca pentru simplu fapt ca sunt. De ce? Pentru ca parintii, educatorii, invatatorii m-au pretuit si m-au invatat sa ma pretuiesc.

De asemenea, a-ti da seama ca esti capabil este foarte important, pentru ca astfel te vei aseza la joc in fata vietii, fiind gata de orice provocare. Daca esti capabil nu o sa-ti fie frica si nu te vei ascunde, ci vei iesi la joc pentru ca stii ca ai tot ce-ti trebuie pentru a face fata oricarei provocari, fie ea emotionala, sociala sau mentala. Cu alte cuvinte, respectul de sine este ceea ce ne echipeaza pentru modul in care ne prezentam in fata vietii si in fata oamenilor.
Felul in care tu te percepi pe tine si felul in care esti perceput de ceilalti nu sunt doua notiuni diferite care uneori se intalnesc, ci reprezinta o relatie de actiune si reactiune.

Cand ne referim la educarea respectului de sine a copiilor, de catre parinti, sunt cateva puncte de marcat, cinci conditii asociate cu un respect crescut fata de sine, in cazul copiilor:

1. Copilul experimenteaza o acceptare totala a gandurilor, sentimentelor si valorilor propriei persoane; asta e ceva ce parintele ii sugereaza in comportament.

2. Copilul opereaza intr-un context de limite clar definite si consolidate, corecte, neopresive si negociabile. Copilului nu i se da o libertate nerestrictionata, pentru ca stim foarte bine ca libertatea fara limite este haos. In prezenta limitelor, copilul experimenteaza un sentiment de securitate, iar cu cat limitele ii sunt mai clar definite si predate, cu atat el va avea un sentiment de libertate mai puternic si o mai mare capacitate de a si-o asuma.

3. Copilul experimenteaza respectul fata de propria demnitate, se percepe ca fiinta umana, ca o entitate aflata la capatul lantului trofic, incepe sa se simta imparat in aceasta lume. Insa atunci cand se percepe imparat in felul acesta copilul nu este un "dictator", ci o persoana care trebuie sa aiba grija de ce se afla in jurul lui. Daca parintii nu apeleaza la metode abuzive, copilul va invata sa se respecte pe sine ca pe o fiinta umana de vita nobila. Astfel de parinti iau in seriosi nevoile si dorintele copilului. Indiferent daca pot sau nu indeplini aceste nevoi si dorinte, parintii discuta cu copilul despre ele, le negociaza si il ajuta sa isi sporeasca energia pentru a dori. Daca parintele satisface imediat o dorinta a copilului, el nu va invata sa-si doreasca, ori din "a dori" se naste extraordinar de multa energie pentru a creste si a impinge limitele.

4. Autoritatea (nu autoritarismul!) este foarte importanta, o baza foarte buna pentru respectul de sine. Autoritatea pe care o respecti va fi autoritatea pe care o vei avea. Gandind in felul acesta, parintii vor fi mai putin dispusi sa-si disciplineze punitiv copilul. Disciplina reprezinta o distinctie intre ce este bun si rau, iar ceea ce face diferenta intre bun si rau nu consta in afirmatii precum "asta e bun si asta e rau pentru ca am zis eu", ci in a-i spune copilului "tu ai vazut - pentru ca ai fost capabil sa vezi - ca un lucru bun are consecinte bune si unul rau are consecinte rele".

Parintii isi manifesta in felul acesta interesul fata de viata copilului, fata de persoana care creste, nu fata de un moment anume din cresterea sa. Parintii stabilesc standarde inalte si asteptari mai mari (nu pretentii!), din punctul de vedere al comportamentului si performantei. Parintele ii comunica astfel copilului ca el este o fiinta puternica, iubibila si capabila de orice. Iar daca parintele are aceasta convingere, atunci si copilul o va avea.


5. Parintii care isi cresc copiii in respect de sine tind sa aiba ei insisi un nivel ridicat al propriului respect de sine, ei modeland astfel respectul de sine al copilului. Copilul vede si traieste exemplele reprezentate de parinti.

A: Ce greseli trebuie sa evite sa faca un parinte care vrea sa-si educe copilul cu un puternic respect de sine, pentru a trai in acest respect si a avea succesele pe care acest respect il poate furniza?

C: Daca parintele nu accepta modul in care copilul gandeste, daca dezavueaza modul sau de exprimare a gandurilor, daca nu-l asculta sau il ia peste picior atunci cand incearca sa-si exprime ideile, atunci copilul va crede ca modul in care gandeste nu e bun.

De asemenea, daca parintele nu ii stabileste limite clare sau le modifica des, copilul nu va avea niste reguli pe care se poate baza, nu va sti de unde pana unde e bine si unde incepe sa fie rau.

Daca parintele ii vorbeste copilului lipsit de respect, abuziv si violent (inclusiv daca il aude pe parinte vorbind asa), acest lucru nu va afecta doar demnitatea copilului, ci ii va afecta modelarea, el devenind astfel asemenea parintelui pe care il ia exemplu.

Nu in ultimul rand, este foarte important respectul de sine al parintilor si al celorlalte modele ale copilului, deoarece acesta vede si interiorizeaza aceste exemple.


28 Octombrie 2010

[mQQm]

 
 

                    Fereastra sufletului


"O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte linistit.
În prima dimineata din noua casă , în timp ce îsi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îsi întindea rufele în balcon .
-CE RUFE MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ... !Cred că are nevoie de un nou detergent...poate ar trebui s-o învăt să spele!
Sotul ei privi si rămase tăcut.
Si asa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observatiile, în timp ce vecina îsi întindea rufele la soare.
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea rufe mult mai curate si îi spuse sotului ei: Priveste, a învătat să spele rufele! O fi învătat-o altă vecină??
Sotul ei îi răspunse:
-Nu,azi m-am trezit mai de dimineată si am spălat geamurile casei noastre !"

 "Traim intr-o casa plina de oglinzi si avem impresia ca ne uitam afara pe fereastra"—Fritz Perls

[mQQm]

Ce invatam de la copiii nostri?

[mQQm]

Ce invata copilul din modul in care te comporti

[mQQm]

Cum sa faci fata dorintelor copiilor?

[mQQm]

http://www.theinterviewwithgod.com/popup-frame.html


"Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc  să fie iar copii.
Că îşi pierd sănătatea pentru a face bani…iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc nelinistiti la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul, că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..
şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece

-să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin

-să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele
-să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit

-să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici. Intotdeauna ."

[kamy]

Povestea fluturelui

Intr-o zi intr-un cocon a aparut o mica gaura; un om, care trecea din intamplare prin preajma, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forta sa iasa prin aceasta gaura mica. Dupa multe incercari se parea ca fluturele a abandonat, si gaura ramasese la fel de mica. Parea ca fluturele a facut tot ce putea si nu mai era in stare de nimic altceva. Atunci omul a decis sa ajute fluturele: a luat un cutit si a deschis coconul. Fluturele a iesit imediat. Insa corpul fluturelui era slab si anemic; aripile sale erau putin dezvoltate si aproape ca nu se miscau.
Omul a continuat sa observe crezand ca dintr-un moment in altul aripile fluturelui se vor deschide si vor putea suporta greutatea fluturelui pentru ca acesta sa sa poata zbura.

Acest lucru nu s-a intamplat! Fluturele si-a trait restul vietii tarandu-se pe pamant cu corpul sau slab si cu aripile chircite.
Nu a putut zbura NICIODATA!
Ceea ce omul, prin gestul sau de bunatate si prin intentia sa de a ajuta, nu a inteles, este ca trecerea prin gaura stramta a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele sa trimita lichidul din corpul sau catre aripile sale pentru a putea zbura. Era chinul prin care viata il punea sa treaca pentru a putea creste si pentru a se dezvolta. Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie in viata.
Daca ni s-ar permite sa ne traim viata fara a intalni obstacole, am fi limitati.
Nu am putea fi atat de puternici cum suntem.
Nu am putea zbura NICIODATA!