Seara bună dragii mei.așa cred că sună toate poveștile celor cărora Dumnezeu le îndrumă pașii către oamenii minunați care ne salvează puii și care muncesc din zori și până în noapte la spitalul din Bad, iar noi suntem printre ei. Andrei a fost internat în spital la data de 23 iulie, operat în 27 și lăsat la vatră( mai exact la pensiunea dnei Sonntag) în data de 3 august. suntem acasă, în România de vineri , din 6 august și încă nu am terminat de povestit tuturor experiența noastră. nu numai că Andrei și a revenit uimitor de repede și că, dacă nu ar avea cicatricea de pe pieptuț nu ai știi că a trecut printr o operație pe cord deschis, dar am venit de acolo cu o stare sufletească pe care nu am mai avut o de tare mult timp.nu e vorba doar de faptul că puiul meu e sănătos dar acolo,în Bad , am cunoscut o stare de normalitate care în România nu mai există, îmi pare rău să o spun. Întreg personalul medical care ne a avut în grijă a fost extraordinar.un loc deosebit în inima noastră îl vor avea pentru totdeauna Cornelia și Yasmin de pe secția de terapie intensivă care au fost singurele persoane de la care Andrei a acceptat să mănânce , în afară de mami, în existența lui de până acum; dna Ursula Brandt care a avut mereu o vorbă bună și un zâmbet pentru noi chiar dacă intram pe ușa biroului dânsei de 5 ori pe zi și o asaltam cu problemele mele; dnei Ana Matei care e o femeie extrem de frumoasă și un om binecuvântat de Dumnezeu și mai ales dl doctor Săndică care ne a readus zâmbetul pe buze și speranța în suflet, căruia i am încredințat un copil vesel dar bolnăvior și ne a dat în schimb , după patru ore de operație , un puiuț ce nu și poate șterge zâmbetul de pe buze , ce i face pe cei din jur, de ai casei sau străini de pe stradă să zâmbească chiar dacă doar în fugă pentru că le face semne cu mânuța și le dă pupici și care nu se mai oprește din explorat . Nici când am fost acolo și nici acum nu găsesc cuvintele potrivite pentru a le mulțumi acestor oameni minunați. ce ai putea să le spui celor ce ți au redat viața, bucuria de a trăi și de a te bucura de tot ceea ce te înconjoară?! eu nu am aflat încă.poate că atunci când îi voi revedea Cel de Sus îmi va lumina gândurile.
ne am întors cu atâta liniște în inimi și cu absoluta convingere că atâta timp cât pe lume există oameni ca dl.dr. Săndică, dnele .Ana Matei și Ursula lumea asta ce uneori ne pare strâmbă se va îndrepta și soarele mereu va răsări.
pe această cale aș vrea să i salut și pe ceilați părinți pe care am avut privilegiul să i cunosc în poate cele mai grele momente ale vieții noastre de până acum : părinții lui Cosmin Andrei Aurelia și Gică din Valu, Constanța; familia Mihăilă din București; luminița, mama lui Dimitris și familia Niță din Titu care și acum sunt în Bad.Tuturor le dorim multă, multă sănătate și curaj
