Am intrat în povestea asta pe negîndite, subtil, fără să-mi dau seama, aşa cum se întîmplă uneori să te trezeşti dimineaţa într-o casă străină şi să te întrebi cum ai ajuns acolo. Am pornit ca un simplu beneficiar şi cotizant al sistemului de sănătate şi am ajuns un promoter vehement al acelor acte medicale care fac minuni pe copiii noştri.
Mă numesc Dragos Mostenescu şi aceasta este declaratia mea, pe propria răspundere, în faţa tuturor copiiilor aflati în suferinţă.
Soarta a vrut să fiu fericitul „posesor” a trei copii: Luca ( doi ani ) şi gemenele Ana şi Elena. Partea mai puţin frumoasă a poveştii este că Elena s-a născut cu malformaţie congenitală la inimă, cunoscută sub numele de Tetralogia Fallot. Fiind prea mică, intervenţia chirurgicală de corectare a acestei malformaţii nu se putea face decît în străinătate Am căutat un spital, o clinică. Informaţii din surse separate m-au dus către clinica de cardiologie ( şi diabet ) din localiltatea germană Bad Oeyenhausen. Am decis că ăsta era un semn bun, dacă toate drumurile – sau cel puţin multe dintre ele – duceau la Roma. Întîmplarea face că directorul acestei clinici pe ramura de chirurgie, un om care a reusit să fie mai bun decît nemţii şi să le fie şef, este român şi se numeşte Eugen Săndică. Iar pe partea medicală director este un turc. Asta arată că pe menţi încă îi interesează calitatea muncii depuse, indiferent de limba în care îţi spui părerile. Lucrurile păreau că se duc într-o direcţie bună, ceea ce s-a şi întîmplat. Elena a fost internată, analizată, operată la cele doar trei luni de viaţă.
Ceea ce m-a făcut să devin un fan a ceea ce se face acolo este în primul rînd, calitatea serviciilor. Ceea ce fac oamenii aceia se poate numi ceasornicărie pe inimă. Se lucrează bine, se lucrează mult, se lucrează cu răspundere, cu responsabilitate, ceea rareori găseşti prin părţile noastre, în orice domeniu ai căuta. Cinci mii şase sute de intervenţii chirurgicale anuale, toate reuşite, recomandă această clinică şi colectivul de acolo.
Nu fac aici pe avocatul clinicii, nu sunt nici ruda nici salariatul directorilor, sunt pur şi simplu un părinte extrem de mulţumit, atît de mulţumit cum n-a mai fost de nu-mi aduc aminte! Şi mai spun că da, şi la noi se fac performanţe în domeniu, dar acolo unde posibilităţile practice se termină – din motive de aparatură, vîrsta pacientului prea mică, etc. – este bine, este recomandat, este, la urma urmei, normal să te duci acolo unde rezultatele anterioare recomandă. Şi uite că zicala „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul” nu prea funcţionează în cazul ăsta.
Trebuie să mai ştiţi că rezolvarea problemei financiare legate e costurile operaţiei se face cu formlarul E 112, eliberat de Casa Natională de Asigurări de Sănătate în zece zile, pentru oricine are afectiuni netratabile în ţară. Prin acest formular statul român plăteşte integral costurile intervenţiei, spitalizării, etc. Trebuie doar un raport medical din care să reiasă afecţiunea şi necesitatea deplasării în străinătate, raport ce se eliberează de către un medic de specialitate. Raportul medical se depune la CNAS şi în baza lui se eliberează formularul E 112.
Nu vreau să spun foarte multe, vreau doar ca cei care au nevoie de asemenea servicii medicale ce nu se pot efectua cu succes în România, să ştie de varianta acestei clinici. Şi mai vreau ca cei în cauză să fie convinşi de cuvintele mele, care nu sunt doar alte baliverne de pe net. Am fost acolo, am văzut, am trăit o lună de zile. Mai mult de atît...
